porúmb (porúmbi),
s.m. –
1. Porumbel (Columba palambus). –
2. Păpușoi,
cucuruz (Zea mais). –
3. Varietate de scorombar (Prunus spinosa). –
4. (Adj.) Cenușiu, porumbiu. –
5. (Arg.)
Lanț de
aur,
lanț de
ceas. – Var. mold.
porîmb. Mr.
părumbu, purumbu. Lat.
palŭmbus (Pușcariu 1359; Candrea-Dens., 1431; Tiktin,
ZRPh., XL, 713; Spitzer,
ZRPh., XXXIX, 108; REW 6181), cf.
alb.
pëljum (Philippide, II, 649), it.
palombo, sp.
paloma, port.
pombo. Numele păpușoiului
vine de la asemănarea
știuletelui cu un porumbel, cf. lat. med.
arundo „
lance” (Silos 46), sp.
carrizo. Ipoteza că
ar fi
vorba de un
calc din bg.
gălăb „porumbel”,
gălăbi „porumb” (Rosetti,
Influența limbii slave, 42) nu pare oportună; un
împrumut cu sens
opus pare mai
ușor de
admis. Cultura
porumbului, introdusă
destul de tîrziu (pe la 1680 în Munt. și pe la 1690 în Mold.; data care se citează de
obicei e
falsă, cf.
Nicolae Costin, în 1694) a progresat
repede, înlocuind cultura grîului, care
era obiectul unui monopol comercial turcesc. Der.
porumbă (var. mold.
porîmbă), s.f. (porumbiță) a
fost considerat reprezentant
direct al lat.
palŭmbŭla (Candrea-Dens., 1432) sau
palŭmba (Candrea),
ipoteză care nu este necesară;
porumbac, adj. (cenușiu,
murg;
fluture de
noapte, Sphinx euphorbiae), cf. lat. meg.
palumbacius;
porumbar, s.m. (crescător de
porumbei; scorombar, Prunus spinosa; s.m.m hulubărie; s.n.,
coșar,
pătul),
poate direct din lat.
palŭmbarium (Pușcariu 1361; Candrea-Dens., 1433; cuvîntul
apare la
Du Cange);
porumbea, s.f. (porumbiță);
porumbel, s.m. (
hulub; porumbar;
plantă liliacee, Muscari botryoides;
păsări de hîrtie);
porumbărie, s.f. (hulubărie);
porumbește, adv. (ca porumbeii);
porumbiște, s.f. (
lan de porumb);
porumbiță, s.f. (hulubiță; iubită);
porumbrea (var.
porumbrică), s.f. (
porumbă);
porumbrel, s.m. (scorombar);
porumbie, s.f. (varietate de
strugure). – Bg.
gălăbi „porumbiță” a
ajuns să însemne „porumb”, probabil prin
calc din
rom. (Tiktin; Mladenov,
Spisanie za bălg. Akademija, XLIII, 93).