plumb (plumburi),
s.n. –
1. Metal lucios, cenușiu
albastru. –
2. Fir de plumb (1), dreptar;
disc de plumb,
bici cu plumb etc. –
3. Muniție,
glonț. –
4. Sigiliu, pecete. –
5. (Mold.)
Creion, unealtă de
scris pe tăbliță. – Mr.
pl’umbu „
glonț”. Lat.
plumbum (Pușcariu 1343; Candrea-Dens., 1418; REW 6615), cf.
alb.
pljump (Philippide, II, 651), it.
piombo, prov.
plom, fr.
plomb, sp.
plomo, port.
chumbo. – Der.
plumbos, adj. (
greu);
plumbar, s.m. (lucrător în plumb, fîntînar, puțar);
plumburiu, adj. (cenușiu);
plumbui, vb. (a acoperi cu plumb; a sigila cu plumb; a plomba o
măsea);
plumbuitor, s.m. (sigilator);
plomba, vb. (a
astupa o
carie dentară), din fr.
plomber.