piciór (picioáre),
s.n. –
1. Membru inferior la
om și fiecare dintre membrele care
ajută la deplasare la celelalte viețuitoare,
labă. –
2. Gambă,
but,
coapsă. –
3. Bază,
sprijin. –
4. Măsură de lungime. –
5. Metru poetic. –
6. Normă, stil. –
7. Dîmb, delușor. –
8. Coadă sau mîner de
coasă. –
9. (Olt.)
Claie de 13
snopi. – Mr.
(ci)cior, megl.
picior, istr.
picioru. Lat.
petiolus (Diez, II, 53; Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1371; REW 6324a), cf. sp.
pezuelo. CuvÎnt de
uz intern (ALR, I, 55). – Der.
picioroangă (var.
piciorong), s.f. (înv., cîrjă;
cataligă, papainog;
pasăre cu
picioare lungi);
picioruș, s.m. (
picior mic; un anumit
fel de a tricota; bețigaș de
literă);
piciorușe, s.f. (
Banat, trepied);
împicioronga, vb. refl. (a se pune pe
picioare).