perdeá (perdéle),
s.f. –
1. Obiect de
dantelă, de pînză etc. care se atîrnă la
ferestre și la
uși. –
2. Cortină. –
3. Brizbriz, draperie,
văl. –
4. Tulburare a vederii sau a înțelegerii. –
5. Albeață, cataractă. –
6. (Înv.) Ton muzical. –
7. Gard viu. – Mr.
perdé, pirdé, megl.
pérdi. Tc. (per.)
perde (Loebel 75; Șeineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές,
alb., bg., sb.
perde. – Der.
perde(le)giu, s.m. (înv., portar de
palat), din tc.
perdeci;
perdelui, vb. (a învălui, a acoperi);
perdeluță, s.f. (
perdea mică).