pe
prep. –
1. Peste, deasupra:
pe bolta alburie (Eminescu);
cum șade? bolnav în pat? Nu, sănătos, pe pat (Alecsandri). –
2. La, în:
sărută fata pe frunte (Sadoveanu);
pe gînduri cad (Eminescu). –
3. Peste (
indică ideea de repetiție):
scrisori pe scrisori (N. Costin). –
4. Indică o relație bidimensională:
camera secretarului, mare de vreo trei metri pe patru (
Cocea). –
5. Spre, înspre (sens local):
ușa se deschidea pe-afară (Fundescu);
hai să ne’ntoarcem pe-acasă (Alecsandri). –
6. În (sens temporal):
pe o frumoasă zi de vară (Odobescu). –
7. Pînă (sens local și temporal):
o sticluță de spițerie plină pe sfert (Bassarabescu). –
8. Pînă la (
indică anii neîmpliniți ai vîrstei):
una-i de 16 pe 17 (Alecsandri). –
9. Circa, mai
mult sau mai
puțin (
arată aproximația):
plecă de acasă pe la răsăritul soarelui (Gane). –
10. Cu, pe
timpul (sens temporal):
pe toamnă (Ghica).
11. Prin intermediul, cu
ajutorul (sens modal):
au strîns oaste pe bani (Urechiă);
găsește ușa sălii pe pipăite (Caragiale). –
12. Pentru (
arată scopul):
eu n-am venit pre bătaie, ce pre pace (Neculce);
zaharicale pe diseară (Alecsandri);
jucau uneori pe cîte-o prăjitură (Bassarabescu). –
13. Contra, împotrivă:
ați trimis cu pîră pre Urechiă (
Doc. Mold. 1617). –
14. Fiecare (sens distributiv):
am un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri);
mînca pe zi cîte trei care de pîne (
Sbiera). –
15. Formează acuzativul
numelor de persoană:
aștept pe soră-mea (Alecsandri). –
16. Introduce adv. și locuțiunile adv. (sens expletiv):
cum ai ajuns pe aici? (Ispirescu);
pe la noi, în provincie (Alecsandri). – Var. (înv.)
pre, (Mold.)
pi, (Munt., vulg.)
pă. – Mr., megl.
pri, istr.
pre. Lat.
per (Pușcariu 1293; Candrea-Dens., 1396), cf.
alb.
për, it.
per (calabr.
pe), fr.
par, sp.,
port.
por. În
mod general, reproduce sensurile
rom.
ale lui
per și
super; în anumite sensuri, totuși, pare să reproducă ngr. ϰατά. Pentru acuzativul personal, cf. sp.
a și Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 351 (explicația lui Gr. Nandriș,
Mélanges M. Roques, Paris 1952, III, 1599-65, care se bazează pe sl.
na, nu e convingătoare). Întrebuințarea
acestui acuzativ nu este
generală. Se evită folosirea lui
pe cu s. articulat și
fără atribut:
cunosc omul, cunosc pe om, cunosc pe omul bun, dar niciodată
cunosc pe omul. Paralelismul cu sp. nu e întîmplător. Sensul lui
pre ›
pe folosit pentru a
indica acuzativul este, ca și în sp., cel al lui
ad lat., ca în
multe dintre sensurile 5-11, din același
înțeles se explică folosirea lui expletivă, cînd introduce un adv. Comp.
presus, adv. (pe deasupra; superior);
prejos, adv. (dedesubt, inferior), ambele folosite doar la comparativ;
precum, adv. (
cum,
așa cum). – Cf.
peste.