pará (parále),
s.f. –
1. Veche monedă divizionară
turcă, cu
valoare de 2
aspri, 3
bani sau 1/40 dintr-un
piastru. –
2. Monedă divizionară
rom., valorînd 1/40 dintr-un
leu vechi. –
3. Centimă. –
4. (Pl.)
Bani. – Mr., megl.
pară. Tc.
para (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per.
parä, cf. ngr. παρᾶ,
alb., bg., sb.
para. – Der.
părălește, adv. (în numerar);
părălet, s.n. (bănet);
părăleală, s.f. (extorcare,
pagubă);
părăli, vb. (a jecmăni);
paralîc, s.n. (bănet; mărunțiș);
părăluță, s.f. (centimă,
ban; bănuș, Bellis
perennis).