oblón (obloáne),
s.n. –
1. Obiect de
lemn, metal etc. care
apără o
ușă sau o
fereastră. –
2. Încuietoare metalică. –
3. (Arg.)
Ochi. –
4. (Înv.) Ușiță, portiță. Origine îndoielnică. Pare să rezulte dintr-o confuzie a sl.
obląku „
arc, oblînc”, cf.
oblînc, cu
blană „scîndură”; cf. bg.
oblon „apărătoare de
fereastră”, care
ar putea proveni din
rom. Der. numai din sl.
obląku (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibilă. – Der.
obloni, vb. (a pune obloane, a
închide).