neg (négi),
s.m. – Verucă. Lat.
naevus (Candrea-Dens., 1216; REW 5807; Tiktin), cf. senes.
niego, v. it.
niego, it.
neo; pentru modificarea consonantismului, cf.
fagure, rug. După Pușcariu 1162, formație regresivă,
pornind de la
negel, părere greu de susținut.
Uz general (ALR, I, 51). Der.
negos, adj. (cu negi);
neagă, s.f. (
flagel, calamitate), probabil prin
asociere cu
ideea de „tumoare”, cf.
neagă rea „tumoare malignă” › „calamitate” (după Cipariu,
Principii, 272 și Tiktin, din lat.
negāre; după Miklosich,
Slaw. Elem., 32 și Cihac, II, 214 și Conev 100, din sl.
nĕga „voluptate”, glosarea „încăpățînat, îndărătnic”, care
apare în dicționare, se datorează primei explicații schițate
aici).
Negară (var.
năgară, nagară), s.f. (varietate de
neghină;
plantă,
Stipa capillata), pare un der. cu suf.
-ar (
negară ar fi
fost la
început numele fructului).
Numele se explică prin aspectul
fructului, cf. sp.
verruguera, fr.
herbe aux verrues (după Cihac, II, 209, din sl.
nagu „
gol”; după Conev 48 de la un sl. *
nagara; după Scriban, din
rus.
nagar „
fitil ars”). Der.
înăgări, vb. (a
crește neghină).
Negel, s.m. (verucă) considerată ca der. din lat.
negellus (Pușcariu 1162; REW 5916), cf. logud.
nieddu, prov.
niel, it.
niello, de
asemenea ar putea fi simplu dim. de la
neg, cu suf. -
el. – Cf.
neghină. – Der.
negelariță, s.f. (
rostopască, Chelidonium maius);
negelos, adj. (cu negi).