morfolí (morfolésc, morfolít),
vb. –
1. A bălmăji, a bîigui, a
mesteca greu. –
2. A se mînji, a se
murdări. – Var.
morcioli, morceli (Trans.,
Banat, Olt., a
clefăi, a se îngloda). Creație expresivă, cf.
molfăi, mozoli. – Der.
morfoleală, s.f. (acțiunea de a morfoli; lucru de mîntuială);
morfolit, s.n. (molfăială);
mormînji, vb. (Mold., a
lucra de mîntuială), prin încrucișare cu
mînji;
mormînjeală, s.f. (Mold., lucru de mîntuială, neterminat). Rut.
morféliti, pe care Bogrea,
Dacor., IV, 835,
îl indica drept sursă a
rom., trebuie să provină de la el. – Cf.
morînci.