moácă (moáce),
s.f. –
1. Măciucă,
ghioagă. –
2. Căpățînă,
devlă. –
3. Cap de
dovleac,
persoană ignorantă. –
4. Domnișoară, tinerică. –
5. Zglăvoacă. –
6. Mormoloc. –
7. Barbun (Cottus gobio). Creație expresivă,
pornind de la *
moc,
formă neastestată, care
indică ideea de „
obiect rotund”, cf.
coc (
Iordan,
Dift., 208; Philippide,
Principii, 61;
Iordan,
BF, IV, 183). Legătura care s-a încercat să se stabilească cu sb., cr.
muk „
tăcere” (Loewe 71) nu pare posibilă. – Der.
moche, s.f. (
toantă,
proastă);
moachiță, s.f. (
proastă,
neroadă);
mochiu, s.m. (
prost, imbecil);
măcău, s.n. (Bucov., Mold.,
ghioagă);
mocan, s.m. (țopîrlan, nătîng;
om de
munte ardelean,
cioban din Transilvania), cu suf. -
an (der. din mag.
mokány „țăran”, propusă de Cihac, II, 516, nu e posibilă);
mocancă, s.f. (țărancă din Transilvania, transilvăneancă);
mocăncuță, s.f. (un
dans popular; Arg., hîrtie de 500
lei), la care ultimul sens se explică prin efigia
acelei emisiuni;
mocănesc, adj. (rustic; pastoral);
mocănos, adj. (
nerod, nătărău);
mocîrțan, s.m. (
nerod);
mocofan, s.m. (
nerod);
mogîrlan, s.m. (
bădăran, necioplit);
modîrlan, s.m. (
nerod);
mocîrță (var.
mogîrlă), s.f. (
nerod);
mogîrdan (var.
mogîldan, mogîdău), s.m. (
bădăran,
nerod; măscărici);
mogîndă, mogîrdă, mogîldeață, mogîrdeață, Trans.
mohoandă, mohîndeață, mohondeață, Mold.
măgăiață, mogoiață), s.f. (
pocitanie, necioplit);
moglan, s.m. (țăran);
modoran (var.
modoroi), s.m. (Mold., Trans., țăran);
mohoandă, s.f. (Trans.,
toantă,
proastă);
modîlcă, s.f. (tumoare, gîlcă);
modîlcos, adj. (cu umflături). Pentru unele din
aceste cuvinte s-au
căutat etimologii
străine.
Modîrlan a
fost pus în legătură cu sb.
mučurli (Cihac, II, 201);
modoran cu țig. (
Graur 173);
modoroi cu mag.
mogor(va) „morocănos” (Cihac, II, 516) sau cu
modur (Candrea); și
modîlcă ar fi în
loc de *
mogîlcă, din rut.
mogilka „
gorgan” (Cihac, II, 204; Bogrea,
Dacor., IV, 834). – Cf.
mocăi.