mîníe (mâníi), s.f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s.f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s.m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s.f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat).
Majoritatea definitiilor incluse in acest
dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a
DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate.
Dex Online -
dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online -
dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile
DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar.
DEX Online -
dictionar explicativ este un proiect distribuit.
