mădúvă
s.f. –
Miez, esență. – Var. (Trans.,
Banat)
mădu(h)ă. Mr.
măduă, megl.
miduă. Lat.
medŭlla (Pușcariu 1013; Candrea-Dens., 1114; REW 5463), cf. it.
midolla, v. fr.
meolle, (fr.
moelle), prov.
mezola, sp.
meollo,
port.
miola. Pentru fonetism (
măduă, cu suprimarea hiatului prin intermediul lui
ν), cf.
văduvă. – Der.
măduvos, adj. (care are
multă măduvă).