măcríș
s.m. –
Plantă (Rumex acetosa). Bg.
mokreš, din
mokăr „
umed” (Conev 43;
Pascu,
Beiträge, 53). Der. de la
macru nu e probabilă (Pușcariu,
Dim., 117); după
ipoteza neverosimilă a lui Scriban,
ar fi
vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf.
macrină, s.f. (umiditate), din bg.
mokrina (
Pascu,
Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037,
îl derivau în
mod greșit din
macru.