macát (macaturi),
s.n. – Cuvertură. – Mr.
măcate. Tc.
macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din arab.
mak’ad „
loc de
stat”, pentru a se familiariza, în Orient se
primește un
loc pe
patul turcesc; cf. ngr. μαϰάτι, bg., sb.,
pol.
makat.