logofắt (logoféți),
s.m. –
1. În
vechea organizare socială,
nobil de
prim rang,
președinte al
sfatului și păstrător al
sigiliului principatului;
cancelar. –
2. (Înv.)
Ministru în diferite
ramuri administrative:
logofătul dreptății,
ministru de justiție;
logofătul Credinței,
ministru al
cultelor;
logofăt de obiceiuri,
maestru de
ceremonii. –
3. Secretar, scrib. –
4. (Munt.) Administrator de moșie. –
5. (Mold.)
Lacheu. –
6. Titlu ironic
dat tinerilor intelectuali sau celor cu pretenții intelectuale. – Mr.
logothet. Ngr. λογοθέτης, parțial prin intermediul sb.
logotetĭ,
logofetĭ (Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer
Gr., 91), cf. tc.
logofet. Sec. XIV. – Der.
logofeteasă, s.f. (
nevastă de logofăt);
logofețel, s.m. (scrib, copist);
logofeție, s.f. (demnitatea de logofăt).