láțe
s.f. pl. –
1. Plete,
chică. –
2. Smoc,
moț. – Var.
(lo)loațe. Origine necunoscută. Giuglea,
Dacor., II, 394
pornea de la var.
loațe pe care o considera reprezentantă din germ.
Locke „
buclă”.
DAR se gîndește la un lat. *
lacia „petic”, din aceeași
rădăcină cu
lacerāre. – Der.
lățos, adj. (pletos, cu
păr lung; Trans. zdrențăros,
murdar);
loloți, vb. refl. (a
face noduri, a se
încurca);
loloțată, s.f. (varietate de
struguri).