lăsá (lás, lăsát),
vb. –
1. A
părăsi, a da
drumul unui lucru, a se îndepărta de ceva. –
2. A
face să rămînă. –
3. A da din
mînă, a da
drumul, a pune în libertate. –
4. A
permite, a consimți. –
5. A abandona, a renunța la ceva. –
6. A
părăsi, a se despărți, a divorța. –
7. A omite, a exclude, a
trece cu vederea. –
8. A
reduce, a
scădea (un
preț sau o pretenție). –
9. (Înv.) A
ierta, a
scuti. –
10. A amîna (se construiește cu prep.
pe). –
11. A
părăsi, a abandona un
loc. –
12. A trînti la examen, a declara
căzut la examen pe cineva. –
13. A rămîne în
urmă, a imprima dîre,
urme. –
14. A
dispune, a
porunci cu
limbă de
moarte. –
15. (Despre
Dumnezeu) A
porunci, a ordona, a stabili. –
16. A însărcina, a încredința. –
17. A numi, a
desemna. –
18. A
slobozi, a
produce, a emana. –
19. A
produce, a renta. –
20. (Refl.) A se destinde, a se înmuia. –
21. (Refl.) A ceda, a renunța, a se da
convins. –
22. (Refl.) A ceda, a
admite, a consimți, a
permite. –
23. (Refl.) A se înfrîna, a se abține (se construiește cu prep.
de). –
24. (Refl.) A se încrede, a se
sprijini, a avea încredere (se construiește cu prep.
în sau
pe). –
25. (Refl.) A ceda, a
șovăi, a se mlădia, a se
potoli, a se
domoli. –
26. (Refl.) A
cădea, a se
culca. –
27. (Refl.) A coborî, a
scădea. –
28. (Refl., Trans. de S.) A
descăleca; a se
face noapte. –
29. (Refl.) A surveni, a se
apropia o intemperie. –
30. (Refl.) A
amenința, a
făgădui (Arg., se construiește cu prep.
cu). – Mr.
(a)las, megl.
las, istr.
lǫsu. Lat.
laxāre (Diez, I, 243; Pușcariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955;
DAR), cf. it.
lasciare, prov.
laissar, fr.
laisser,
alb.
lëšoń (Philippide, II, 646). – Der.
lăsător, adj. (neglijent);
lăsătoare, s.f. (
cărare de
oi);
lăsiu, adj. (neglijent);
lăsat, s.n. (abandon;
părăsire; carnaval);
lăsătură, s.f. (
lăsare; omisiune; deprimare);
lăsăciune, s.f. (
iertare; separare; divorț, înv.);
lăsămînt, s.n. (Trans.,
legat,
testament, moștenire).