lácrimă (lácrimi),
s.f. – Strop de
lichid secretat de
ochi. – Var.
lacrămă. Mr.
lacrimă, lacîrmă, megl.
lacrimă. Lat.
lacrĭma (Pușcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824;
DAR), cf. it., sp.,
port.
lagrima, prov.
lagrema, fr.
larme. – Der.
lăcrima, (mr., megl.
lăcrămare), vb. (a
scoate lacrimi, a avea
lacrimi în
ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu
a reclama (după Pușcariu 933; Candrea-Dens., 939 și
DAR,
lăcrima reprezintă
direct lat.
lacrĭmāre);
lăcrimitor, adj. (înv., jalnic);
lăcrimătură, s.f.;
lăcrimioară, s.f. (
lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis);
lăcrimiță, s.f. (dim.,
planta Maianthemum bifolium);
lăcrimos (mr.
lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp.,
port.
lagrimoso, prov.
lagremos (după Pușcariu 933 și Candrea-Dens., 940,
direct din lat.
lacrĭmosus);
lăcrimicios, adj. (care
produce lacrimi);
înlăcrima, vb. ;
înlăcrimat, adj. (cu
lacrimi; împestrițat cu
lînă);
lăcrimătură, s.f.;
lăcrămație, s.f. (reclamație), prin confuzie cu
reclamație. – Der. neol.
lacrimal, adj.;
lacrimatoriu, s.n.;
lacrimogen, adj.