línge (líng, líns),
vb. –
1. A
atinge cu
limba. –
2. A linchi. –
3. A
măguli, a
peria, a adula. – Mr.
(a)lingu, (a)limșu, (a)lindzire, megl.
ling, istr.
ling, lins, linje. Lat.
lĭngĕre (Pușcariu 978; Candrea-Dens., 999; REW 5066;
Pascu, I, 32), cf. v. it.
lingere (friul.
lenzi, sicil.
lingiri, sard.
linghere, cf. Battisti, III, 2238). Der.
lingău, s.m. (
linge-
blide; parazit);
linge-talere, s.m. (lipitoare, parazit);
lingăi, vb. (Trans., a linguși);
lingăreț, adj. (
lacom, hulpav);
lingări, vb. (a fi parazit, a mînca pe
spinarea altuia; a păcăli, a linguși);
lingăritură, s.f. (înv., lingușitură, măgulitură);
linguși, vb. (a
peria, a înșela, a adula), cu suf. expresiv
-și;
lingușeală, s.f. (lingușire, adulație, josnicie);
lingușitor, adj. (mincinos, care lingușește);
prelinge, vb. (a
linge; a se scurge, a
curge un
lichid care
scapă dintr-un recipient poros sau
spart, refl., a aluneca), cu pref.
pre-.