iúdă (iúde), s.f. – 1. Cămătar. – 2. Om trădător, fățarnic, prefăcut. – 3. Om fără milă. – 4. Duh rău. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vînt. – 7. Copaci doborîți de vînt. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explică sensul 7 din sl. judŭ „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curînd o extindere a sensului 6, care se explică, la rîndul lui, printr-o confuzie cu iugă, s.f. (vînt de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalîc, s.n. (Arg., trădare; misiunea agentului de poliție); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face să păcătuiască), cf. Iordan, BL, IX, 65 (după DAR, în legătură cu rut. juditi).
Majoritatea definitiilor incluse in acest
dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a
DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate.
Dex Online -
dictionar explicativ roman este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online -
dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile
DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar.
DEX Online -
dictionar explicativ este un proiect distribuit.