înveștí (înveștésc, înveștít),
vb. – A
îmbrăca, a acoperi, a
înveli, a înfășura. – Var.
învește,
part.
învăscut. Mr.
învescu, megl.
anvescu, istr.
mnescu. Lat.
(in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531;
DAR; cf. Șeineanu,
Semasiol., 188), Înv., se
păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop,
Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează
între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui
investi, vb. (a
face o investiție; a bloca, a asedia), din fr.
investir.