hârș
interj. – Imită
zgomotul produs la
frecare sau
spintecare. – Var.
hîrșt, harș(t). Creație expresivă. – Der.
hîrșîi (var.
hirșii, hîrjii, horji, horțăi, hirșni, hîrșcîi, hîrșcăi), vb. (a scîrțîi, a scrîșni; a
freca, a zgîria; a istovi, a
slei, a epuiza; refl., a se familiariza, a se obișnui);
arșe, s.f. (Mold.,
bici);
hîrșiit (var.
hîrjiit, hîrșcăit, hîrșcîit), s.n. (scîrțîit, scrîșnet);
hîrșie, s.f. (
blană de
miel cu
părul uzat sau
prost conservat);
hîrsi, vb. refl. (a se obișnui, a se
deprinde; a fi zgîrcit), în al
cărui al doilea sens pare a se
observa același semantism ca în sp.
roñoso, fr.
ladre (după
DAR este cuvînt de origine diferită, în legătură cu tc.
hirs „lăcomie”);
hîrjoni, vb. refl. (a se
lua la
harță în
glumă, a vorbi glumeț), der. de la
hîrjii, cu suf. expresiv -
ni (sensul de
bază este acela de „a se
atinge”; după Cihac, II, 505 și
DAR, din mag.
horsolódni „a se
certa”; obscur, după
Iordan,
Dift., 213);
hîrjoană (var.
hîrjoneală), s.f. (curtare a unei
femei);
hîrșim, s.n. (reputație,
faimă), probabil plecînd de la
ideea de „familiariate”;
hîrștioagă, s.f. (
oaie bătrînă), cu suf. peiorativ -
og;
hreașcă, s.f. (Mold., „răzătoare”). Nu este
sigur dacă horți, vb. (a
mișca un
obiect făcîndu-l să alunece), aparține aceleași intenții expresive, de el
depinde horțiș, adv. (pieziș).