hrisóv (hrisoáve),
s.n. – Scrisoare,
act ce servea ca
titlu de proprietate, de privilegiu,
pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care
purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.)
hrisovúl, (pop.)
hristov. Ngr. χρμσόβουλον „
bulă de
aur” (Roesler 579;
DAR), cf. v. sb.
hrisovolĭ.
Sec. XVII. Pentru
nume, cf. și
bula „
sigiliu papal” și „document papal”. – Der.
hrisovolit, s.m. (
persoană care se
bucura de un
drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului).