halál
s.n. –
1. Dar,
cadou. –
2. Mulțumire, recunoștință. –
3. Noroc, fericire. – Mr.
halane. Tc.
halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „
permis”,
alb.
halalj, bg., sb.
halal „fericire”. Primele
două sensuri sînt înv. (
sec. XVIII), ultimul mai
ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de
bine”, bg.
halal da e „să fie cu
noroc”; echivalează cu sp. „enhorabuena”.