guz (gúzi),
s.m. – Șobolan. – Var.
guzi. Mag.
güzü (Cihac, II, 503; Philippide,
Principii, 150;
DAR).
Sec. XVIII. – Der.
guzan, s.m. (șobolan);
guzui, vb. (a
săpa, a scormoni);
guzgan, s.m. (șobolan), de la
guzan, cu repetiție expresivă, cf.
chițcan, gurlan, ghiorlan (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 287,
crede că este cuvînt dacic).