groáză (-ze),
s.f. –
1. Teroare,
spaimă. –
2. Mulțime,
puzderie, cantitate
mare. Sl. (bg., sb.)
groza (Miklosich,
Slaw., Elem., 18; Cihac, II, 130); sensul 2
apare și în slov. (cf.
amar, și sp.
de miedo). – Der.
grozav, adj. (cumplit; oribil; minunat, excelent;
uriaș, nemaipomenit), cf. bg.
grozav;
grozliv, adj. (înv., îngrozitor), cf.
rus.
grozlivyĭ „amenințător”;
groaznic (var. Mold.
groznic), adj. (oribil, înspăimîntător), cf. sl.
groznyĭ;
groznicie, s.f. (
oroare);
grozavnic, adj. (înv., înspăimîntător);
groznicește, adv. (îngrozitor);
grozăvi, vb. refl. (înv., a
amenința; a
privi cu ferocitate; a
deveni cumplit sau excelent);
grozăvie, s.f. (monstruozitate; ferocitate;
oroare;
teroare);
grozăvenie, s.f. (
oroare; fanfaronadă);
îngrozi, vb. (a
speria, a înspăimînta; a
amenința);
îngrozitor, adj. (cumplit, oribil);
îngrozitură (var.
îngroziciune), s.f. (înv.,
oroare).