gálben (gálbenă),
adj. –
1. De culoarea
aurului, a lămîiei. –
2. Blond. –
3. Palid, decolorat. –
4. (S.m. și f.)
Nume dat unor
animale domestice cu
părul galben. –
5. Ducat, monedă
veche de
aur, de mărime și
valoare variabilă. –
6. (S.f.) Varietate de
struguri de proveniență din Odobești. – Var. (dial.) mr., megl.
galbin. Lat.
galbĭnus (Pușcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646;
DAR), cf.
alb.
gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it.
gavinello „
vindereu” (Battisti, III, 1775), fr.
jaune. Pentru
numele monedei, cf.
port.
amarela, iud.
port.
amaríio. Der.
gălbenaș, s.m. (ducat, monedă;
persoană care strînge dările, înv.)
gălbenare (var.
gălbinare), s.f. (icter;
rar, gălbenuș;
cimbru, Serratula tinctoria);
gălbinatec, adj. (
rar, gălbui);
gălbeneală, s.f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă;
rar,
dropică);
gălbenel, s.m. (ducat, monedă;
nume de
plante, Nasturtium amphibium,
Ranunculus aureus,
Ranunculus pedatus, etc.);
gălbenea, s.f. (hreniță, Nasturtium);
gălbinică, s.f. (mușețel, Matricaria chamomilla);
gălbeneț, s.n. (
galbeni, bănet);
gălbeneț (var.
gălbineț), adj. (
oacheș);
gălbenicios, adj. (gălbui; palid);
gălbeniță, s.f. (
plantă, Galeobdolon luteum);
gălbeniu, adj. (gălbui);
gălbenuș, s.m. (
plantă, Crepis setosa);
gălbenuș, s.n. (
partea centrală, sferică, de culoare galbenă a
oului);
gălbenuț, s.m. (varietate de
ciuperci comestibile);
gălbior, adj. (gălbui);
gălbior, s.m. (ducat; varietate de
ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de
struguri);
gălbiu (var.
gălbui), adj. (gălbui);
gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucișare cu
alburiu;
gălbenime, s.f. (gălbejeală);
îngălbeni (var.
gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se
face galben; a
deveni palid, a-și
pierde culoarea);
îngălbenitor, adj. (care
face să
devină galben). – Din
rom. provine ngr. νγάλπινος, bg.
galbin „ducat” (Capidan,
Raporturile, 231).