fúte (fut, futút),
vb. – A copula. – Mr.
futire, megl.
fut. Lat.
fut(u)re (Pușcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it.
fottere, prov., cat.
fotre, fr.
foutre, sp.
hoder,
port.
foder. – Der.
futai, s.n. (Arg., copulație, coit);
futevînt, s.m. (
codobatură; leneș, trîndav), cf. it.
fottivento „”nume
dat mai
multor păsări, ca Caprimulgus
europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.„ (G. R. Riegler,
Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest
nume prin
credința populară că anumite ființe se reproduc
fără coit;
ipoteză greu de aplicat pentru
păsări).