fráier (fráieri),
s.m. –
1. (Arg.)
Om prost, care este
furat sau de la care se obține vreun
avantaj. –
2. (Arg.) Ins,
tip. Germ.
Freier „pretendent, logodnic” (
Graur,
GS,
VI, 335), cf.
pol.
frajerz „logodnic” (
Graur,
BL, IV, 82),
ceh.
frajer (Berneker 283), cr.
frajar. Semantismul pare să se explice prin
ideea că logodnicul este întotdeauna
tras pe
sfoară. După Vasiliu,
GS,
VII, 114, din germ.
Freiherr „
domn”. Der.
fraieri, vb. (a înșela, a
trage pe
sfoară, a escroca);
fraiereală, s.f. (escrocherie; lenevie);
fraierește, adv. (ca pungașii).