folós (foloáse),
s.n. – Profit,
avantaj, beneficiu, utilitate. Ngr. ὄφελος,
redus la φέλος (Cihac, II, 660; Murnu 25; Pușcariu,
Lr., 261). – Der.
folosi, vb. (a fi util; a
sluji; a
ajuta; refl., a avea profit; a cîștiga, a beneficia; a se întrebuința);
folosință, s.f. (înv., profit, utilitate; folosire; uzufruct);
folositor, adj. (util; înv., îndatoritor, săritor);
nefolositor, adj. (inutil). – Din
rom. provine rut.
fol’os, fol’osyty (Miklosich,
Wander., 15; Candrea,
Elemente, 408).