fírtă (-te),
s.f. –
Măsură de
suprafață egală cu un
sfert de
pogon. Germ.
Viertel „
sfert” (
DAR).
Sec. XVIII, Mold. La aceeași
sursă duc indirect
fîrtai și
fîrtal, s.n. (Trans.,
sfert, a patra
parte), prin intermediul mag.
fertály (
DAR; Gáldi,
Dict., 126), cf. cr.
fertalj, sb.
frtalj; și
ferdelă, s.f. (
măsură de capacitate
egală cu 20 litri;
cartier), în Trans., prin intermediul
săs.
fyrdel (Borcea 186).