fierbínte
adj. –
1. Foarte cald, arzător. –
2. Aprins, înfocat. –
3. (Adv.) Arzător. Lat.
fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587;
DAR). Este dublet de la
fervent, adj., din fr.
fervent. Der.
fiebintător, adj. (
rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează
greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”);
fierbințeală, s.f. (fervoare,
căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră);
înfierbînta, vb. (a încălzi; a
aprinde, a excita; refl., a se
aprinde, a se înflăcăra);
înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă).
Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *
fĕrvidĭāre, de la
fĕrvidus (Capidan,
Dacor., III, 758;
DAR);
apare însă numai la Dosoftei, unde
abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică.
Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22;
Iordan,
Dift., 171), ca der. de la lat. *
infĕrventāre,
ipoteză care pare gratuită.