dúbă (dúbe),
s.f. –
1. Ambarcație,
luntre făcută dintr-un trunchi de
copac scobit. –
2. Ciubăr de
lemn. –
3. (Trans.)
Vas pentru
fructe, din coajă de cireș. –
4. Pușcărie, temniță. –
5. Vehicul
închis, cu
gratii, cu care se transportă deținuții. –
6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl.
dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut.,
rus.
dub „
stejar;
luntre”, sb.
dubak „dubă, vehicul”. Pentru evoluția semantică, cf.
drîng; la sensul de „temniță” s-a
ajuns plecîndu-se de la
butucul de care
erau legați, deținuții,
pol.
dyby (cf. Bogrea,
Dacor., I, 263), sau sl.
dyba, de unde
dibă, s.f. (
butuc). Cf.
dîmb, dumbravă. Der.
dubăi, vb. (Trans., a cînta la
dubă);
dubas, s.n. (Mold.,
barcă pescărească; ponton), din
rus.
dubas, cf. tc.
duba „ponton”;
dubăsar, s.m. (Mold., pontonier).