s.m. – 1.Titlu științific înalt; persoană care are acest titlu. – 2.Medic. – 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII), doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) și înainte prin intermediul sl. dochtorŭ. – Der. doctoral, adj. (grav, solemn); doctorand, s.m. (persoană care își pregătește lucrarea de doctorat); doctorat, s.n. (stagiu de calificare științifică superioară); doctoreasă (var. doftoreasă), s.f. (soție de doctor; doctoriță); doctoresc, adj. (de doctor, medic); doctorie (var. doftorie), s.f. (medicament, leac); doctoriță, s.f. (femeiemedic); doftoricesc, adj. (înv., medic); doftoricale, s.f. pl. (leacuri, doctorii), din ngr. δοϰτοριϰά.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK