díjmă (díjme),
s.f. –
Dare care reprezintă a zecea
parte din
produse. Sl.
dižma, din. lat.
decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr.,
ceh.
dežma, mag.
dészma (după Tagliavini,
Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172,
rom.
ar proveni din mag.). – Der.
dijmar, s.m. (înv., strîngător de dijmă);
dijmărit, s.n. (dijmă pe
stupi și
porci; în 1766
era generalizat la 4
parale pe
bucată);
dijmui, vb. (a
primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi
mari sau
morți);
dijmuitor, s.m. (
persoană care profită de pierderile celorlalți).