destúl
adv. –
1. Suficient, de
ajuns, în cantitate îndestulătoare. –
2. (Interj.)
Ajunge!,
gata!, încetează! –
3. (Adj.) Care este atît
cît trebuie. De la
sătul, cu prep.
de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf.
de ajuns. – Der.
îndestula (var.
destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a
satisface, a mulțumi, a
sătura);
îndestulător, adj. (suficient, abundent);
neîndestulat, adj. (nemulțumit);
neîndestulător, adj. (insuficient). Din
rom. provine bg.
destur.