desfáce (desfác, desfăcút),
vb. –
1. A dezlega. –
2. A descompune. –
3. A suprima, a elimina. –
4. A da
drumul, a
slobozi. –
5. A dezghioca, a
desfăca. –
6. A
vinde, a
lichida. –
7. (Refl.) A se
deschide, a se
crăpa, a se fărîma. – Mr.
disfac, disfeațire. Lat.
dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la
facere, cu pref.
des-; cf. it.
disfare (calabr.
disfaciri), prov.
defar, fr.
défaire, sp.
deshacer,
port.
desfazer. – Der.
desfăcut, s.n. (
farmec sau descîntec care are
drept scop anihilarea influenței nefaste a
altui descîntec potrivnic);
desfăcătură, s.f. (
verigă,
farmec).