călîi (-îie),
adj. –
1. Călduț, potrivit, blînd. –
2. Crud,
verde (mai
ales în expresia
grîu călîi, grîu care nu s-a
copt). Origine incertă. Pare a fi un der. expresiv de la
cald, cu suf.
-îi, ca în
lălîi, molîu,
caz în care s-
ar afla în
locul lui *
căldîi. După Pușcariu,
Dacor., III, 661, din lat. *
calaneus (de la
calere), cu -
l-
păstrat în
chip inexplicabil; după Giuglea,
Dacor., III, 618, din gr. ϰαλλάϊνος „
verde, necopt”, fonetic și semantic dificil de
acceptat.