cújbă (cújbe),
s.f. –
1. Nuia flexibilă ce servește la
legat. –
2. Partea împletită a
biciului. –
3. Lanț cu cîrlig pentru
ceaun. –
4. Traversă de
piept, la războiul de
țesut. – Var.
gujbă. Sb.
gužba „legătură a
plugului” (
DAR; cf. Cihac, II, 447), cf. mag.
guzsba,
ceh.
vazba „legătură”. Hasdeu,
Col. lui Traian, 1876, 32,
credea că este cuvînt dacic. Cf.
gînj. – Der.
(în)cujba, vb. (a înfoi, a
curba; a
supune; a înmuia, a
face să cedeze);
încujbătură, s.f. (încovoiere);
cujbar, s.n. (cotitură, sinuozitate);
cujbi, vb. (Arg., a
bate).