cufundá (-d, -át),
vb. –
1. A
afunda, a
face să
intre în
apă, a
arunca în
apă. –
2. A
strica, a
nărui, a
duce de rîpă. –
3. A împlînta, a
înfige, a îngropa. –
4. A se
lăsa absorbit de ceva. – Var. (Mold.)
acufunda, scufunda. Lat.
*confundāre (Pușcariu 429; Candrea-Dens., 682; REW 2140;
DAR); cf. calabr.
skuffundare. Este dublet al lui
confunda, vb., din fr.
confondre. – Der.
(s)cufundător, adj. (care se scufundă; s.m., scafandru);
cufundos, adj. (Trans., adînc);
cufundătură, s.f. (scufundare; adîncitură a
solului,
groapă);
cufundiș, s.n. (
groapă sub
apă);
cufunzime, s.f. (adîncime);
cufundaci, s.m. (
pasăre ce se scufundă, Colymbus glacialis);
cufundar, s.m. (
nume de
păsări, Colymbus glacialis, Podiceps cristatus). – Der. neol.
confuz, adj., pe
baza fr. f.
confuse, ca
amorez ‹
amoureuse;
confuzi(un)e, s.f., din fr.