covór (covoáre),
s.n. – Țesătură
groasă de
lînă, pentru împodobirea încăperilor. Sl.
kovrŭ (Miklosich,
Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); cf. bg.
kovor, cr.
kover, rut.
koverčĭ,
rus.
kovër. – Der.
covorat, adj. (tapisat);
încovora, vb. (
rar, a tapisa). Din
rom. provine mag.
kóbor (Edelspacher 16). De la o
formă sl. nedeterminată (cf. rut.
koverčĭ, bg.
koverki, koverka) provine
covergă, s.f. (
cort,
prelată;
schelet de
formă arcuită care ține capota unei trăsuri;
nuia îndoită; acoperămînt de
crengi; acoperămînt în
general;
colibă,
bordei).
Coviltir (var. înv.
covîltir), s.n. (acoperămînt;
cort,
prelată) aparține aceleiași
familii,
chiar dacă der. sa nu este
clară (după Șeineanu,
DAR și Scriban, din fr.
couverture, a
cărui der. nu este posibilă
direct; cf. împotrivă Sanzewitsch 201); der.
covîltiros, adj. (arcuit, coroiat);
încolvîltirit, adj. (acoperit cu
prelată).