costá (-t, át),
vb. – A avea un
preț, o
valoare. – Var.
costisi, custa, coșt(ăl)ui. Mr.
custisire. It.
costare. Nu
apare în texte anterioare începutului
sec. XIX,
dar a
ajuns repede să fie folosit curent datorită
comerțului. Var.
costisi (înv.) din ngr. ϰοστίζω;
custa este rezultat al confuziei cu dubletul
custa; și
coștălui (Trans.) se explică prin mag.
kostálni, din germ.
kosten. – Der.
cost, s.n. (
preț,
cost, cheltuială), din it.
costo. Var., din Trans. este dublet al lui
cuștului, vb. (a gusta), de la același cuvînt mag.