copítă (copíte),
s.f. –
1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile
degetelor la copitate. –
2. Ciupercă (
Polyporus fomentarius). – Megl.
cupită. Sl.
kopyto (Miklosich,
Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg.
kopito, sb.
kòpito,
rus.
kopito. Este dublet al lui
căpută. – Der.
copita, vb. (a
lovi cu copita);
copitat, adj. (care are
copite);
copitariță, s.f. (
burete de
stejar);
copitos, adj. (care are
copite; rezistent ca o copită).