cocíe (-íi),
s.f. – Trăsură,
caleașcă. – Mr.
cucie. Bg., sb.
kočija, din mag.
kocsi „din
orașul Kocs” (Miklosich,
Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ.
Kutsche. Der.
directă din mag. (Gáldi,
Dict., 118), este mai
puțin sigură. – Der.
cocier, s.m. (
vizitiu), din sb.
kočijar;
cociaș, s.m. (
vizitiu), din sb.
kočijaš;
cociș, s.m. (
vizitiu), din mag.
kocsis. Înv. în
limba literară, se folosește în
Banat și Trans.