clipí (clipésc, clipít),
vb. –
1. A
apropia și depărta pleoapele. –
2. A străfulgera, a
luci repede și
scurt. Sl.
klepati „a
lovi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 63;
DAR). Sensul de „a
închide ochii” trebuie să fi existat
încă din sl., în
ciuda faptului că nu este confirmat de nici o mărturie: cf. sl.
zaklopiti „a
închide”, slov.
zaklêpati „a
închide”, cr.
zaklopnica „pleoapă”, bg.
klepač „pleoapă”. Pentru sensul 2, cf.
sclipi. Der.
clipă, s.f. (
clipire, interval de
timp foarte scurt; secundă, moment), postverbal;
clipit, s.n. (secundă);
clipită, s.f. (secundă);
clipitură, s.f. (
clipire);
clipeală, s.f. (
clipire);
clipitor, adj. (care
clipește);
clipelnic, adj. (efemer);
clipiș, adv. (instantaneu);
clipoci, vb. (a
clipi, a moțăi), probabil der. expresivă (după Tiktin și
DAR, din bg.
klipač „pleoapă”);
clăpoci, vb. (a
dormita);
clipoceală, s.f. (somnolență). După Candrea,
Elemente, 407,
Bogaci și
DAR din
rom. provin. rut.
klipati, klypiti „a
clipi”,
kljipka „secundă”. Nu este
clară legătura
acestor elemente cu
clipot, s.n. (
murmur, susur), pe care
DAR îl consideră a proveni din sl.
klepotŭ „lovitură”. Mai probabil este deverbal de la
a clipoti, vb. (a
susura).