cireáșă (ciréși),
s.f. –
Fructul cireșului. – Mr.
țeriașă, megl.
cireașcă. Lat.
cerĕsia, forma vulg. de la
ceresea (Densusianu,
Hlr., 71; Candrea,
Éléments, 33; Pușcariu 338; Candrea-Dens., 358; REW 1823;
DAR;
Graur,
Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57); cf. it.
ciliegia (abruz.
cerásce, cerase), prov.
cereiza, fr.
cerise, sp.
cereza,
port.
cereja, alb.
kjèrši (Meyer 224). Der.
cireș (mr.
țireșiu, megl.
țireș), s.m. (
pom fructifer cu
flori albe, cultivat pentru
fructele sale), care
poate fi reprezentant
direct al lat.
cerasius, vulg. *
ceresius;
cireșar, s.m. (vînzător de cireșe;
luna iunie);
cireșel, s.m. (
luna iunie);
cireșiu, adj. (
roșu ca cireașa). Bg.
čereša, pe care Conev 48
îl consideră
greșit drept etimon al
rom., provine cu siguranță din
rom. (
direct din lat. după Mladenov 682).