cirác (ciráci),
s.m. –
1. Client,
protejat, favorit. –
2. Rubedenie,
neam. –
3. Servitor,
slugă. –
4. Discipol, adept. – Mr.
cirac, megl.
ciărac. Tc.
çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); cf. ngr. τσιράϰι,
alb.
čirak. – Der.
ciraclîc, s.n. (înv., protecție,
favoare; ucenicie), din tc.
çiraklik;
ciracladiseală, s.f. (înv., învățătură, instruire).