cínste
s.f. –
1. Onoare, probitate, integritate. –
2. Onoare, prestigiu. –
3. Onoare, cumințenie, castitate, neprihănire. –
4. Onoare, demnitate, distincție. –
5. Onoare, considerație,
respect,
stimă. –
6. Dar,
cadou,
plocon. –
7. Invitație, poftire la băutură sau mîncare. –
8. Funcție, slujbă, demnitate. –
9. (Pl.)
Dar propter nuptias
oferit de
rudele miresii. Sl.
čĭstĭ „venerație” (Miklosich,
Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52);
čistiti „respectat.”
N pare să se fi introdus din
epoca sl., prin contaminare cu
čęstĭ „
parte,
soartă” (
DAR). Der.
cinsteș, adj. (onest,
drept;
demn; impunător, mîndru);
cinstaș, s.m. (
persoană care
oferă un
dar miresei);
cinsteț (var.
cinstelnic), adj. (cinstit;
distins), de la vreun
nume de
plantă sl., ca rut.
čistec,
pol.
czysciec, sb.
čistac, cf. Berneker 158 și
DAR;
cinsti, vb. (a onora, a respecta; a venera; a adora; a ține, a
păstra, a respecta; a onora, a acorda distincții, a
distinge, a recompensa; a
face cadou, a dărui; a
invita, a pofti, a
oferi mîncare sau băutură; a
închina paharul), din sl.
čistiti, cu evoluție semantică paralelă lui
cinste;
cinstit, adj., (respectabil,
distins, venerabil,
demn; onest,
drept,
corect; înv.,
nobil; f. curată,
castă,
pură, inocentă, neprihănită; fam.,
cherchelit,
afumat);
cinstitor, adj. (politicos, amabil; care cinstește);
necinste, s.f. (dezonoare, rușine, terfelire, lipsă de onestitate);
necinsti, vb. (a dezonora, a
păta; a profana; a dezonora, a viola, a forța, a silui),
necinstit, adj. (dezonorat; incorect; profanat; f. violată; siluită);
necinstitor, adj. (
lipsit de
respect; siluitor);
descinsti, vb. (
rar, a dezonora, ca silui).