chiulhán (-ne),
s.n. –
Banchet, zaiafet,
chef. – Var.
chiolhan. Tc.
külhan „
cuptor de încălzit baia” (Șeineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul
rom. se explică prin
obiceiul turcesc de a mînca în baie. – Der.
chiulhangiu, s.m. (
persoană care încălzește baia; chefliu, petrecăreț), din tc.
külhanci;
chiulhaniu (var.
chiolhănos), adj. (fățarnic,
viclean), din tc.
külhani „
persoană care încălzește baia”.