cheltuí (cheltuiésc, cheltuít),
vb. –
1. A da o
sumă de
bani pentru a
cumpăra sau
plăti ceva. –
2. A
irosi, a
prăpădi, a
risipi. –
3. (Trans.) A
vinde. –
4. (Refl., înv.) A
face cheltuieli. –
5. (Refl.) A se strădui. Mag.
költeni „a cheltui” (Cihac, II, 488). – Der.
cheltuială, s.f. (
faptul de a cheltui;
bani cheltuiți; risipă; înv., provizii,
merinde);
cheltuielnic (var.
cheltuios), adj. (înv., risipitor);
cheltuitor, adj. (risipitor). Din
rom. provine rut.
keltuwati „a cheltui” (Miklosich,
Wander., 16, cf. Berneker 500).